Despre carte: 2018 / Am citit prima dată „O tragedie americană” la vârsta de 12 ani, multe au rămas neclare atunci. Naiv 1980... Dar am reușit să trag concluzia principală pentru mine - niciodată, niciodată să nu fiu Clyde. Da, cu o literă mică. La urma urmei, există o mulțime de Clydes, din păcate. Ca și Robert, victimele lor naive. Da, vremurile s-au schimbat în zilele noastre este aproape imposibil să ne imaginăm o „tragedie americană”. Dar totuși... Totuși... În ultimii 38 de ani, această poveste a fost cu mine. Desigur, am recitit-o de mai multe ori, ultima acum un an. Și m-am hotărât, naiv și cu sentimente care revin brusc din trecutul îndepărtat - să las această poveste să devină diferită. Care? Clyde își va veni în fire și se va căsători cu Roberta? Nu va muri pe lac? Sau nu va fi prins și nu va atinge scopul dorit? Nu. Nu. Și din nou - nu. Presupunerea că un astfel de ticălos va experimenta brusc acea faimoasă „schimbare spirituală” și va deveni o persoană cinstită este chiar mai fantastică decât ceea ce am făcut eu în roman. Voi, puținii mei cititori, fiți judecătorul. Să mergem, dragii mei... Să mergem...